Siliconii sunt foarte folositi in industria producerii de vopsele ca materiale care au rolul de a proteja si conserva dar si de a aduce un plus de stil pentru o varietate larga de aplicari din viata de zi cu zi.

Proprietatile unice ale siliconilor ii fac foarte potriviti pentru a fi folositi la crearea vopselelor. Doua mari familii de produse sunt folosite uzual: polimerii de silicon ca aditivi si rasinile de silicon ca ingredient principal sau ca liant.

La nivelul de jos, polimerii de silicon sunt folositi pentru face vopselele sa fie mai usor de aplicat. Proprietatile de suprafata ale siliconului ii confera vopselei calitatea de a se intinde usor pe suprafata vopsita si de a se usca in strat neted. In acest caz, siliconii actioneaza ca aditivi pentru marirea eficientei vopselelor in timpul aplicarii.

In contrast cu utilizarea polimerilor de silicon ca simpli aditivi, rasinile de silicon pot reprezenta un ingredient major in fabricarea vopselelor. Pot fi folositi ca lianti sau co-lianti imprumutand produsului final importante beneficii precum durabilitatea mare in timp a stratului de vopsea aplicata. Rasinile de silicon confera vopselelor de exterior rezistenta la factorii de mediu, acestea putand fi utilizate pe suprafete precum podurile sau diverse structuri metalice aflate la exterior. Confera, de asemenea, mare rezistenta la apa pentru acoperirile pe piatra sau caramida.

Rasinile de silicon prezinta rezistenta mai mare la temperaturi inalte decat rasinile organice putand fi astfel folosite in vopsele menite sa fie aplicate pe cuptoare, hornuri, tevi de esapament, etc. in aceste exemple, calitatile siliconului aduc beneficii precum: frecventa redusa a lucrarilor de intretinere si un consum total redus de vopsea pe perioada exploatarii elementului vopsit.

Siliconii folositi ca aditivi de marire a eficientei vopselei

Polidimetilsiloxanul (PDMS) de vascozitate scazuta sau medie a fost primul aditiv de silicon folosit in vopsele. Aceste fluide se dizolva rapid in vopselele pe baza de solvent, reducand tensiunea de suprafata a lichidului, chiar si atunci cand acesta este contaminat cu praf, grasime sau ulei. Acestea reduc, de asemenea, defectele de la suprafata filmului de vopsea aplicata, obtinandu-se astfel o suprafata neteda, fara defecte de genul „coaja de portocala”.

Polimerii de silicon pot fi modificati prin grefarea de grupuri de polieter pentru a se obtine copolimeri de silicon-polieter. Acestia se comporta ca agenti tensioactivi in mediu apos deoarece au atat componente hidrofobe cat si componente hidrofile. Aceste materii, cu proprietati active la suprafata lichidului, pot indeplini mai multe functii in cerneluri, vopsele si alte acoperiri. Principalele utilizari ale tensioactivilor siliconici sunt de a asigura descompunerea spumei, de-aerare, umectare imbunatatita a substratului si imbunatatirea proprietatilor de alunecare.